Un rãzboi total
Hitler cucereste Europa (1939-1941)

La 1 septembrie 1939, trupele germane au invadat Polonia. În 3 septembrie 1939, Franta si Anglia au declarat rãzboi Germaniei. Astfel, s-a extins în Europa un conflict care debutase de fapt în 1937, în China, si care a deevenit mondial în 1941. Responsabilitãtile declansãrii celui de-al doilea rãzboi mondial au fost atribuite pe de o parte politicii agresive a statelor revizioniste Italia, Japonia, Germania, manifestare încã din anii '30, pe de altã parte politicii conciliatoriste a democratiilor occidentale care nu s-au opus eficient pretentiilor puterilor Axei.
În Polonoa, Hitler a folosit tactica rãzboiului fulger (Blitzkrieg), care consta în înaintarea rapidã a trupelor pe uscat sustinute de aviatie si de blindate. În 17 septembrie, URSS a atacat la rândul ei Polonia fortând-o sã capituleze dupã trei sãptãmâni. Astfel, Polonia a dispãrut ca stat si a fost împãrtitã între cei doi agresori.
În acest timp, în vestul Europei se desfãsura asa numitul "rãzboi ciudat". Aliatii au adoptat tactica defensivã. Superioritatea lor economicã si maritima, rezervele coloniale, ajutorul Statelor Unite, capacitatea lor de a impune Germaniei o blocadã i-au determinat pe aliati sã adopte tactica rãzboiului de lungã duratã. Vreme de 9 luni au rãmas practic inactivi în spatele celebrei linii fortificate "Maginot", având însã si o motivatie ideologicã. Aliatii considerau cã adevãrul lor inamic era comunismul. Atumci când URSS a atacat Finlanda, provocând un rãzboi care a durat din noiembrie 1939 pânã în martie 1940, Franta a propus Angliei o actiune militarã contra sovieticilor care furnizau materii prime germanilor. În final cele douã state s-au pus de acord cu o actiune militarã în Norvegia, pentru ca fierul suedez, care era transportat prin Norvegia spre Germania, sã nu mai aprovizioneze industria de armament germanã. Actionând fulgerãtor, Hitler a ocupat în câteva zile Danemarca si Norvegia.
În vestul Europei, rãzboiul s-a declansat la 10 mai 1940, când Germania a invadat Belgia si Olanda. Dupã cucerirea celor douã state a fost atacatã Franta. Armata franco-britanicã încrcuitã la Dunkerque a fost evacuatã cu greutate. La 10 iunie, Franta a fost atacatã si de Italia, iar la 14 iunie germanii au atacat Parisul. Noul guvern condus de maresalul Petain a semnat la 22 iunie 1940 armistitiul cu germanii de la Rethondes. Astfel, Franta a fost îngenuncheatã în doar 5 sãptãmâni.
Din iulie pânã în octombrie 1940 a avut loc "bãtãlia Angliei", prin care Hitler dorea sã-si asigure superioritatea aerianã pentru a putea invada Marea Britanie si a-i anihila potentialul militar si strategic. Beneficiind de radare si de avioane mai bune (celebrele Spitfire si Hurricane), englezii condusi din 10 mai de premierul Winston Churchill au rezistat atacurilor aeriene germane, determinând astfel prima cotiturã majorã în mersul rãzboilui.
Englezii au luptat pe trei fronturi: a) pe frontul aerian în "bãtãlia Anglieie"; b) pe mare în "bãtãlia Atlanticului", unde submarinele germane încercau sã instituie o blocadã în jurul insulelor britanice; c) în Anglia unde au cucerit posesiunile coloniale italice: Libia, Etiopia si Somalia. pentru a-l ajuta Mussolini, Hitler a invadat Iugoslavia în primãvara anul 1941, apoi Grecia si, în final, a trimis o armatã de interventie în Africa, celebra Africa Korps, condus de generalul Rommel, având misiunea sã-i alunge pe englezi din Libia.
În 22 iunie 1941, pentru a elimina regimul sovietic si pentru a provoca resursele naturale necesare Germaniei, Hitler a atacat URSS. În decembrie 1941, trupele germane au ajuns la potrile Leningradului si ale Moscovei.
În 7 decembrie 1941 Japonie a atacat flota americanã din Pacific care avea baza la Pearl Harbour. Rãzboiul s-a extins astfel la nivel mondial. Japonia domina a zonã îmensã de circa 50 milioane km pãtrati, din Asia de sud-est si din zona Pacificului.

Un rãzboi total

În compratie cu primul rãzboi mondial, în conflictul din perioada 1939-1945, au fost implicati un numãr mai mare de combatanti (61 de tãri si 110 milioane de soldati fatã de 27 de tãri si 70 milioane de soldati în primul rãzboi mondial), iar aria de desfãsurare a fost mult mai mare. Doar continentul american a evitat ravagiile directe ale rãzboiului.
A crescut capacitatea de distrugere a armelor. Distantele fiind foarte mari, a sporit foarte mult rolul aviatiei. Pe lângã avioane, un rol decisiv au jucat tancurile, submarinele, iar în zona Pacificului portavioanele. Cãtre sfârsitul rãzboiului au apãrut rachetele si bomba atomicã.
Mobilitatea economicã a crescut de asemenea, în special în Marea Britanie, datoritã coloniilor sale, si în SUA, care în 1941 prin Legea de împrumut si închiriere au început sã livreze armament si sã acorde credite Angliei. În URSS, toatã populatia a fost mobilizatã în serviciile civvile. Productia de rãzboi germanã a sportit gratie recrutãrii a circa 7 miilioane muncitori strãini.
Rãzboiul a fost total si pentru faptul cã implicarea civililor a fost foarte mare. De pildã, raidurile aeriene au multiplicat enorm numãrul victimelor din rândul civililor.