|
Calea rãzboiului
Sefii de armata a lui Hitler - Keitel, Halder si Jodl - au luat decizia de a trimite, înainte de toate, un corp expeditionar, o angajare directa cu forta navala britanica fiind mult prea riscanta. Astfel Înaltul Comandament German deplaseaza pe Canalul Mânecii 40 de divizii, împartite în trei grupe. Armata terestra hotaraste sa debarce pe un front de 300 de kilometri, pe tarmul Angliei de Sud-Est. Însa Kriegsmarine (marina germana), considerând imposibil transportul unui numar atât de mare de oameni, opineaza pentru un front de 100 de kilometri. Astfel, datorita unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia sa fie amânata pâna când forta aeriana britanica va fi distrusa. Directiva 17, semnata la 1 august 1940, mentiona începera acestei ofensive la 6 august si încheierea victorioasa la 21 septembrie.
Pe 12 august 1940, sub numele conventional „Adlertag" (Ziua Vulturului), Luftwaffe (aviatia germana) dezlantuie batalia aeriana contra Angliei. Luftwaffe si-a început bombardamentul asupra statiilor radar, fabricilor de aeroplane si aeroporturilor britanice. În cursul celor 3 raiduri de lunga durata, din acea zi, statiile radar si aeroporturile au fost grav avariate, iar 13 avioane ale RAF au fost distruse. Însa Ziua Vulturului s-a încheiat, de asemenea, cu 46 avioane germane doborâte
--------------------------------------------------------------------------------
Atacul va fi urmat de raiduri zilnice asupra Angliei atingând punctul culminant în 7 si 15 septembrie. Luftwaffe dispunea, pentru aceasta batalie, de aproximativ 1200 de bombardiere (Stucka si Heinkel) si 734 de avioane de vânatoare (Messerschmitt BF. 109 si ME. 110). Sub înalta comanda de Reichsmarschall a lui Göring, maresalul Kesselring conducea de la Bruxelles Flota a 2-a aeriana, iar maresalul Sperrle, de la Paris, Flota a 3-a. Albert Kesselring (1885-1960) RAF, comandata de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vânatoare si 471 de bombardiere. În ciuda inferioritatii numerice, englezii detineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe când avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumatate de ora înainte de a zbura înapoi la baze. RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum si de informatiile dobândite de agentia de spionaj Ultra. Hugh Dowding, bazându-se pe avioanele de vânatoare Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament si mânuire, i-a cerut lui Churchill ca o forta indispensabila de minimum 52 de escadrile sa fie asigurata pe întreg parcursul conflagratiei.
Drept rezultat al razei limitate de actiune a fortei aeriene germane, luptele erau purtate mai ales deasupra partii sudice a Angliei. Aceasta zona se afla sub protectia Comandamentului de Razboi nr. 11, condus de Keith Park, si a Comandamentului de Razboi nr. 12, condus de Trafford Leigh-Mallory. Totodata era primit sprijinul escadrilelor aflate în comitatele din est. Batalia Angliei a avut patru faze importante. Prima faza a avut loc între 8 si 18 august, constituind-o ofensiva Luftwaffe asupra convoaielor si porturilor, marcata de raidurile asupra peninsulei Portland si portului Dover. Pierderile au fost de 134 de avioane engleze, 261 de avioane germane si 65000 de tone din forta navala a Angliei.
--------------------------------------------------------------------------------
RAF, comandata de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vânatoare si 471 de bombardiere. În ciuda inferioritatii numerice, englezii detineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe când avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumatate de ora înainte de a zbura înapoi la baze. RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum si de informatiile dobândite de agentia de spionaj Ultra. Hugh Dowding, bazându-se pe avioanele de vânatoare Hawker Hurricane si Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament si mânuire, i-a cerut lui Churchill ca o forta indispensabila de minimum 52 de escadrile sa fie asigurata pe întreg parcursul conflagratiei.
În a doua faza (19 august- 6 septembrie) a avut loc tentativa de distrugere a aviatiei engleze de vânatoare, pentru a se putea realiza un bombardament sistematic. Are loc primul bombardament asupra Londrei (24 august) si raiduri asupra Birmingham si Coventry (26 august). Churchill, privind flacarile care cuprindeau Londra, a decis: „De mâine Bomber Command (Comandamentul de Bombardament) va riposta aidoma asupra Berlinului".
--------------------------------------------------------------------------------
Pe 25 august, o grupare engleza de 80 de avioane, din care s-au întors 42, a bombardat dur cartierul berlinez „Wilhelmstrasse". Dupa aceasta ofensiva, comandata de Charles Portal, noul lider al Comandamentului de Bombardament, Adolf Hitler si-a schimbat tactica si a ordonat Luftwaffe sa îsi schimbe tinta, de la fabrici, aeroporturi si porturi la obiective civile. În aceasta perioada, Germania a înregistrat mult mai multe pierderi.
A treia faza a Bataliei Angliei (7 septembrie-5 octombrie) a fost marcata de Razboiul-Fulger (Blitzkrieg), constituit din cele 38 de raiduri asupra Londrei, comandate de Göring, urmând sfatul lui Kesselring. Aceasta tactica s-a dovedit a fi catastrofica pentru Luftwaffe. Pe 15 septembrie, avioanele de vânatoare britanice au atacat direct doua valuri de bombardiere germane, evitând lupta cu avioanele de escorta, producând o paguba de 56 de aparate de lupta pentru Axa. Aceasta lupta a reprezentat începutul declinului Germaniei în batalia pentru cucerirea Marii Britanii. La 17 septembrie Hitler a amânat planul „Seelöwe". RAF a început sa atace flota germana de debarcare, pregatita din 3 septembrie în porturile de la Canalul Mânecii si Marea Nordului, astfel încât, la 21 septembrie 12% din flota era distrusa.
A patra fazã (5- 30 octombrie)- Hitler a decis dispersarea vaselor de debarcare. Desi, pâna la începutul lunii noiembrie au fost lansate raiduri nocturne ale Luftwaffe, se putea întelege ca nazistii au suferit prima lor mare înfrângere.
Concluzie
Englezii, în confruntarea lor cu Germania lui Hitler, erau constienti de mijloacele slabe de care dispuneau. Însa, prin idealismul lui Churchill si strategia maresalului Dowding, de a rationaliza forta armata de care dispunea Regatul, „Cei Putini", dupa cum erau numiti pilotii în ale caror mâini zacea viitorul Angliei, au dat o lovitura umilitoare „Goliathului" reprezentat de Cel de-al Treilea Reich.
|
