Pearl Harbour: un fiasco
Au fost ignorate informatiile pe baza carora catastrofa ar fi putut fi evitata

7 decembrie 1941 este data care va stârni întotdeauna un sentiment de amaraciune în sufletele americanilor. Iata ce spunea presedintele Franklin Delano Roosevelt despre acest eveniment: Amintirea acestei zile ne va umple întotdeauna de rusine.
A fost ziua în care portavioanele japoneze au aparut ca din senin, bombardând baza militara de la Peal

Harbour, portul bastion al flotei americane din Pacific. Cele 400 de avioane, care au decolat de pe uriasele portavioane japoneze, au provocat distrugeri si pagube inimaginabile pe insula Oahuh, din arhipelagul Hawaii, atacata prin surpindere.
Ofensiva, care avea rept scop paralizarea rezistentei amerivane din Oceanul Pacific, fuses declansata, de fapt, în noiembrie 1941. Agentii spionajului american din Japonia raportasera înca de atunci ca cele mai mari nave ale flotei imperiale japoneze au parasit una câte una porturile si nu au mai revenit. Avele militare japoneze s-au regrupat lânga insulele din apele înghtate ale golfului Tankan.
În data de 20 noiembrie, acest loc de adunare a fost parasit de o forta militara navala impresionanta: 6 portavioane, 2 nave de lupta, 3 crucisatoare, 9 distrugatoare, 8 tancuri petroliere si 3 submarine. În fata lor naviga o formatie de avangarda, alcatuit din 25 de submarine, trei dintre ele având la bord si câteva minisubmarine. Aveau de parcurs jumatate din distanta pâna în Oceanul Pacific si era vital ca operatiunea sa ramâna secreta. De aceea, legaturile radio au fost complet întrerupe, resturile menajere de pe nava n-au mai fost evacuate peste bord si s-a trecut la utilizarea unui ombustibil mai putin poluant. Circuitul informational între nave era, deci, aproape nul. O alta masura, care indica modul extrem de strict în care era pastrat secretul operatiunii, este faptul ca celelate nave din flota japoneza si-au intensificat comunicatiile radio în asa fel încât ameriucanii, care le interceptau mesajele, sa aiba impresia ca toata flota se afla în apele japoneze.
În data de 1 decembrie 1941, de la Tokzo a sosit un mesaj cifrat, care suna astfel: Escaladati muntele Niitaka.. singurul care stia semnificatia acestui mesaj era contra-amiralul Chuichi Nagumo, comandantul flotei agresoare. Acest mesaj avea urmatorul înteles: Consiliul imperial al Japoniei a ales alternativa razboiului. Atacul de la Pearl Harbour putea începe.
Conform planului initial, daca, pâna la data de 6 decembrie, flota japoneza, care înainta, ar fi fost observata, toata actiunea se contracomanda, întrucât si-ar fi pierdut efectul surpriza.
Daca ar fo fost observata în zorii zilei de 7 decembrie, atunci ramânea la latitudinea comandantului ei declansarea sau anularea atacului, prevazut sa înceapa la ora 8.00 dimineata. În afara ciudatei disparitii a flotei militare japoneze, un alt semnal, care i-ar f putut avertiza pe americani cu privire la iminenta unui atac si ar fi dus la evitarea catastrofei de la Pearl Harbour, a fostcel sosit în data de 5 decembrie.
La acea data, la centrul FBI din Hawaii a fost interceptata o convorbire telefonica între o persoana din Tokyo si un stomatolog japonez din Honolulu. Discutia a abordat problema avioanelor si a apararii antiaeriene, precum si numarul vapoarelor stationate la Pearl Harbour. Cu toate acestea, în marea majoritate a timpului s-a vorbit mai mult... despre flori. Conversatia s-a încheiat în felul urmator: Începe sa înfloreasca hybiscusul si floarea de Sf. Nicolae.
S-a presupus ca era vorba de un mesas codat, dar nu i s-a dat prea mare importanta. Oricum, erea inimaginabil ca japonezii sa atace Pearl Harbour. La Washington se astepta mai întâi o decaratie de razboi a japonezilor si se estima un atac în Extremul Orient, în Filipine sau Borneo. Administratia de la Washington, a putut fi decodat si un comunicat adresat mbasadorului japonez care includea si textul declaratiei de razboi, ce trebuia remisa Statelor Unite.
În acceptiunea japoneza a onoarei militare, acest ultimatum trebuia transmis la Washington cu cateva secunde înainte de declansarea atacului asupra insulei Hawaii. Dar ambasada nu a fost informata în timp util de la Toky referitor la data si ora declansarii actiunii.
În ciuda tuturor acestor informatii, nici în data de 7 decembrie, americanii din insulele hawaii nu erau pregatiti pentru aventualitatea unui atac japonez. Existau anumite temeri si suspiciuni cu privire la posibilitatea ca numarul mare de japonezi ce locuiau pe insula sa treaca acte de sabotaj, în cazl declansarii unui razboi. Dar nimanui nu-i trecea prin cap ca Pearl Harbour ar putea devenii tinta unui atac. Personalul bazei militare amercane din Honolulu a petrecut sâmbata noaptea pâna în zori, în momentul în care cele 20 de nave militare japoneze se aflau deja în apropiere de Pearl Harbour. Ele aveau sarcina de a torpila orice nava americana care ar fi încercat sa scape de atacul japonez, ce urma sa înceapa în scurt timp.
Si simultan cu atacul aerian, de pe submarinele japoneze au fost lansate minisubmarine de câte doua persoane, înzestrate cu torpile, care erau îndreptate împotriva navelor militare ancorate în port.
Apoi, a mai existat un semnal care ar fi trebuit sa-i avertizeze pe americani: în zorii zilei , la ora 3,30 dragorul american Condor a observat periscopul unui sumarin care se îndrepta catre Pearl Harbour. Nava Condor, care era în misiune de patrulare, a transmis un mesaj catre crucisatorul distrugator Ward. Legatura radio dintre cele doua nave a fost mentinuta timp de o ora, dar submarinul nu a mai fost reperat.
La ora 5,00 dimineata, nava Condor si-a încheiat misiunea, iar plasa anti-submarin care fusese amplasata la intrarea în port a fost îndepartata, pentru a permite revenirea navei la baza. Plasa nu a mai fost reasezata, întrucât în urmatoarele ore se astepta sosirea altor nave americane.
Astfel, intrarea în port era larg deschisa pentru minisubmarinele japoneze, care urmareau distrugerea celor 96 de nave de razboi ancorate în port. Plasa anti-submarin n-a mai fost pusa înapoi si pentru ca nici Condor si nici Ward nu au raportat faptul ca reperasera un submarin care naviga în zona.
La ora 6,00 dimineata, la 250 de mile (400 km) nord de insula Oahu, în uralele dezlantuite ale marinarilor de pe cele sase portavioane japoneze, avioanele de lupta, înarmate cu bombe si torpile, s-au înaltat spre cer. Conform planului de lupta, 350 de aparate de zbor au pornit în doua valuri succesuve, unul la ora 6,00 si celalalt la ora 7,00, restul de 80 de avioane fiind rezervat pentru misiuni de cercetare, de aparare si de eventuala înlocuirea a celor avariate.
Majoritatea populatiei din Pearl Harbour era cufundata înca în somn în momentul în care au rasunat primele bubuituri ale atacului. Era ora 6,45.
Nava Ward se mai afla în misiune când a observat un minisubmarin japonez si a deschis focul asupra lui. Apoi s-a îndreptat catre submarin si când a ajuns deasupra lui, l-a distrus cu o bomba de adâncime. Peste un sfert de ora a observat un alt submarin. Si asupra acestuia a fost lansata o bomba de adâncime, care parea sa îsi fi atins tinta.
Putin dupa ora 7,00, si celalalt val de avioane a decolat de pe portavioabnele japoneze. Cei din Pearl Harbour, pareau mai degraba deranjati de zgomotele manevrelor de la malul marii, cam greu de suportat într-o dimineata de mahmureala.
În cele din urma, nava Ward a raportat prin radio întâlnirea cu sumarinele inamice. Ambele mesaje erau codate. Din cauza timpului necesar pentru descifrare, ele au ajuns abia la ora 7,15 la ofiterul de sericiu de la comandamentul marinei militare americane. Capitanul de corveta, rezervistul Harold Kaminsky, i-au trebuit 20 de minute ca sa-si trezeasca superiorii, care se aflau la casele lor. Pe puntile navelor de razboi de la Pearl Harbour, toti erau ocupati cu ceremonia ridicarii drapelului unitatii.
Un alt avertisment, pe care comandantul nu l-au luat în seama, a aparut putin înainte de ora 7,00. statia radar de pe insula Oahu a localizat doua avioane care se apropiau dinspre nord. Probabil ca erau avioane de cercetare japoneze, care predau convoiul bombardierelor si lansatoarelor de torpile. Raportul a fost trimis la centrul de informatii al insulei Oahu.
Din pacate, la ora 7,00 dimineata, întreaga activitate s-a oprit, pentru caera ora micului dejun, avertismentul care a precedat cu o ora atacul fiind ignorat.
La ora 7,05 la statia radar de la Opana, aflata în coltul nordic al insulei, au fost observate pentru prima oara semnele unui atac aerian de avengura. Pe ecranele aparatelor radar au aparut clar puncetele corespunzatoare zecilor de avioane care se apropiau de port.
La ora 7,00 se termina schimbul operatorilor radar, dar acestia au ramas pe loc, pentru a afla ce reprezinta uriasa formatiune care se afla la o suta de mile departare si înainta cu rapiditate. Consternati, au transmis un raport catre centrul de informatii, care, practic, era închis din cauza faptului ca cei de acolo îsi luau micul dejun, de serviciu fiind doar un operator de telecomunicatii si un ofiter, nerabdatori sa le vina schimbul pentru a putea merge si ei la masa.
În aceste momente, primul val de avioane se îndrepta deja catre tarmul insulei.
Pe nava de lupta Nevada, care era ancorata în port, fanfara începuse sa cânte marsul Drapelul înstelat, cu care începea ceremonia duminicala de ridicare a drapelului, când de pe cerul senin a coborât în picaj un avion având desenat pe aripa un cerc rosu, stralucitor. A lansat o torpila si s-a îndepartat la joasa înaltime, survolând puntea vasului Nevada. Arma automata din coada avionului a deschis focul asupra fanfarei, dar nu a reusit decât sa sfâsie drapelul. Fanfara a terminat de cântat marsul si s-a retras de pe punte. Era ora 7,55 dimineata. Începuse atacul asupra bazei Pearl Harbour.
La ora 8.00 dimineata, s-a comunicat administratiei de la Washington, flotelor din Oceanul Atlantic si Pacific, precum si tuturor navelor militare americane aflate în larg, urmatorul mesaj: Ataca aerian la Peaerl Harbour. Nu e alarma falsa.
În urmatoarele doua ore deasupra portului si a bezlor aeriene din jurul acestuia, au aparut valuri succesive de avioane japoneze: bombardiere de atac, bombardiere în picaj si avioane lansatoare de torpile care au distrus în jur de 200 de avioane americane, cele mai multe la sol.
În timpul bataliei, deasupra insulei Oahu a sosit o escadrila de bombardiere americane B17, aflata într-o misiune de rutina. Acestea s-au întâlnit cu avioenele japoneze care au deschis focul deasupra lor si l-au obligat sa aterizeze fortat. Japonezii au pierdut 30 de avioane, 5 minisubmarine, un submarin si mai putin de 100 de oameni. Aceste pagube, comparativ neînsemnate, s-au datorat caracterului surpriza al actiunilor de lupta. În schimb, pierederile americanilor au fost mult mai mari. Si aceasta mai ales din cauza faptului ca ignoraera absolut toate semnalele care îi avertizau cu privire la iminenta acestui atac. Cerul portului Pearl Harbour era acoperit de un fum dens si negru. Nava de lupta Oklahoma a fost lovita de 5 torpile si s-a rasturnat. Nava Arizona a fost lovita de o bomba, si în urma exploziei, s-a scufundat, împreuna cu echipajul format din 1100 de oameni. Alte trei nave au fost la rândul lor grav avariate. Nava West Virginia a fost lovita de 6 torpile si s-a scufundat. California a fost lovita de 2 torpile.
Partea laterala a vasului Nevada a fost atinsa de o torpila si lovita de 2 bombe. Nava incendiata s-a refugiat catre port, dar a esuat. Au fost avariate si navele de lupta Tennessee, Maryland si Pennsyvania. Utah a fost torpilata si s-a înclinat într-o parte. Torpila care a strapuns nava Helena a scufundat si torpilorul Oglala. Distrufatorul Shaw a explodat la docuri. Tot acolo au fost distruse si navele surori Cassin si Downes. Crucisatorul Railegh a fost avariat, dar a reusit sa se mentina pe linia de plutire. Nava Honolulu a fost si ea lovita de bombe si scoasa din lupta.
În orasul omonim aflat la 8 mile (13km) deparatre, pagubele au fost însa mult mai mici. Orasul a fost atins dor de o bomba japoneza si de 40 de obuze ale artileriei antiaeriene americane, care trageau de pe navele ancorate în port.
În ziua respectiva au murit 68 de civili si 2335 de soldati americani, aproape jumatate dintre ei înechându-se odata cu scufundarea vasului de lupta Arizona. Dupa amiaza zilei atacului, putin dupa ora 15,00 contraamiralul Walter C. Short, comandantul trupelor de uscat si maritimie americane din Hawaii, a primit o telegrama de la Washington în care era avertizat asupra faptului ca japonezii aveau în plan sa declare razboi Statelor Unite, în dimineata acelei zilei la 7,30.
Telegrama avea urmatorul text: Nu stim daca politica lor de temporizare are vreo semnificatie, dar sa fiti pregatiti pentru orice eventualitate. Telegrama ar fi trebuit înmânata mult mai devreme, da era duminica, decodarea necesita timp si, oricum, atacul aerian începuse. Mesajul sosise la ora 7,30 dimineata.