Proiectul Manhattan

Punerea la punct a bombei atomice a necesitat sase ani. Doi germani, Otto Hahn si Fritz Straussmann, de la Institutul „Kaiser-Wilhelm” din Berlin, realizeaza în toamna anului 1938 prima fisiune a unui nucleu de uraniu. Aceasta descoperire îi entuziasmeaza pe savanti: experienta este repetata la San Francisco.
În ianuarie 1939, un fizician danez, Niels Bohr, avertizat de catre Lise Meitner, o asistenta a lui Hahn care a fost nevoita sa paraseasca Berlinul pentru a scapa de legile rasiale, ia cuvântul la Washington, cu prilejul celui de-al V-lea Congres de fizica teoretica.
La Paris, Joliot-Curie încearca sa realizeze în Sahara o „dezintegrare în lant” cu zece tone de uraniu.
La începutul anului 1939, oamenii de stiinta sunt convinsi ca o „arma atomica” poate fi fabricata si, la 2 august, Einstein îi scrie lui Roosevelt pentru a-l informa si a-i sugera construirea unei bombe de tip nou, cu o putere foarte mare.
Presedintele accepta propunerea. Va acorda, în cel mai mare secret, doua miliarde de $ unui mic grup de savanti care promit sa informeze, pâna la 1 aprilie 1945, daca este posibila sau nu fabricare unei astfel de bombe.

În Europa, numerasi savanti sunt nevoiti sa fuga datorita înaintarii germane: Joliot Curie îsi transfera documentle în Anglia si reuseste sa-si transporte rezerva de 180 kg de apa grea la Windsor, la 16 iunie 1940; dupa Einstein si Fermi, Szilard, Wigner si, la putin timp, Niels Bohr se vor alatura acestora. În august 1940, Edgar Sengier, administrator al Uniunii miniere din Katanga-Superioara, expediaza la New York 1140 tone de Uraniu, ce vor fi depozitate în Staten Island.
Britanicii colaboreaza activ cu francezii si germanii din emigratie si, începând din toamna lui 1940, coopereaza în mod oficial cu americanii, intrând chiar în echipele acestora . Din acel moment, Proiectul Manhatan se va concretiza în Statele Unite. Cercetarile continua în mai multe orase: Berkeley, Los Alamos, Hanford si chiar într-un oras nou de 75000 de locuitori, construit special, Oakridge (Tennesse). Dupa doi ani, aproape 150000 de persoane lucreaza în cel mai mare secret în cadrul Planului Manhatan.
Decoperirea vine prea târziu pentru a mai putea fi folosita în teatrul de operatiuni european dar, dupa cum am vazut deja , la 16 iulie 1945, în fata a 250 de savanti, în zona izolata a desertului Alamogordo, prima bomba experimentala cu plutoniu explodeaza cu succes. Genaralul Groves, Director al districtului Manhatan, se grabeste sa-l înstiinteze pe Stimson, la Washington, care-l va informa imediat pe Truman, aflat în acel moment la Potsdam:

-Operatiunea efectuata. Raport incomplet, dar rezultatele depasesc orice sperante.

Nu mai ramâne decât sa se decida lansarea