Misterul mortii lui Adolf Hitler
Ce s-a intamplat in ultimele zilele dinaintea caderii Berlinului?
Impuscat sau otravit?
Cine au fost de fapt, purtatorii acelor nume a caror simpla pronuntare mai infioara inca omenirea?
La aceste intrebari si la multe altele, rostite si nerostite va vor raspunde urmatorele randuri care sunt o marturie despre agonia uneia dintre cele mai cumplite dictaturi din toate timpurile, si a dictratorului cazut victima propriei sale mistificari.
In septembrie 1945, imprejurarile in care a murit Hitler au ramas obscure si misterioase. Au circulat mai multe versiuni despre moartea sau fuga lui Hitler. Uni au declarat ca a murit luptand la Berlin, altii ca a fost asasinat de ofiteri Tiergarten. Alti presupuneau ca a fugit pe calea aerului sau cu un submarin si se afirma ca ar fi trait cand intr-o insula invaluita in ceata din Marea Baltica, cand intr-o fortareata de piatra din Tara Rinului alteori intr-o manastire spaniola, ori intr-un ranch din America de Sud sau in mijlocul unor banditi voitori din Albania, iar rusii care ar fi fost cei mai in masura sa limpezeaca lucrurile, daca ar fi vrut sa o faca, au preferat sa pastreze obscuritatea.
La un moment dat ei l-au declarat mort, in alt moment au pus la indoiala propria lor declaratie, mai tarziu au anuntat ca au descopirt cadavrele, atat cel a lui Hitler cat si cel al Evei Braun pe urma au acuzat autoritatile britanice ca o ascund pe Eva Braun si probabil pe Hitler in zona engleza din Germania. In acel moment autoritatile britanice au incercat sa scoata la iveala adevarul, incercand sa se folosesca de orice dovada pentru a demonstra contrariul afirmatilor aduse de catre autoritatile rusesti. Ultimul, si cel mai concludent temei oficial, al morti lui Hitler, parea sa acrediteze relatarea mortii printr-o radiodifuzata a amiralului Donitz adresata poporului german in seara zilei de 1mai 1945. In declaratia sa, Donitz a anuntat moartea lui Hitler in fruntea trupelor sale de la Berlin. Aceata relatare a fost acceptata in acel timp, poate datorita si faptului ca in celebrul ziar englezesc "The Times" dl de Valera a prezentat condoleante ministrului german care era la Doublin, si numele lui Hitler a fost exclus de pe lista criminalilor de razboi germani, care urmau sa fie judecati la Nurnberg si datorita faptului ca un oarecare Karl Heinz Spath din Sttutgard a declarat sub juramant ca Hitler a fost ranit grav la plamani intr-un bombardament rusesc in buncarul sau, in dupa-amiaza zilei de 1mai 1945 si ca poate canstata moartea lui Hitler.
Imediat dupa declaratia sub juramnt a lui Karl Heinz Spath a apatut o ziarista elvetiana Carmen Moroy, care a declarat la Hamburg ca dupa anumite informatii poe care le detinea, Hitler era in viata si se gasea la o mosie din Bavaria cu Eva Braun.
Cele doua marturii nu puteau fi adevarate amandoua, deci declararea lor sub juramant nu putea fi acceptata ca proba, mai ales ca lipsa de valoare a probei cu martori este evidenta, atunci au fost cautati cei doi, care au depus acele declaratii, iar Carmen Moroy a recunoscut ca nu la vazut pe Hitler vreodata iar Karl Heinz Spath si-a dat o identitate falsa.
Crearea de mituri a continuat, fiind o caracteristica a rasei umane mai raspandita ca fidelitatea fat de adevar, pentru ca in decembrie 1947 un aviator german a declarat ca la dus pe Hitler in Danemarca, in 28 aprilie 1945. aceste trei povesti sunt pline de fictiune, fiind niste povesti fanteziste, care au fost create cu un scop anume ori pentru a deveni celebru ori pentru a scapa de vreo acuzatie si a ajunge in centrul atentiei.
Un alt mit a fost creat de Schellenberg dupa ce sa predat in Suedia si care a fost crezut repede de creduli, Schellenbreg a spus ca Himmler, concucatorul trupelor S.S., l-a otravit pe Hitler. Dupa o cercetare amanuntita a anturajului luiHimmler si legenda lui Schellenberg sa topit la fel ca cele lasate de Karl Heinz Spath si Moroy.
Dovezile asupra mortii lui Hitler sa redus la declaratia lui Donitz, dar acesta a parasit Berlinul la 21 aprilie si de atunci nu la mai vazut niciodata pe Hitler. Radiodifuzarea facuta la Plon, la 150 de mile de locul unde s-a petrecut incidentul pe care pretindea sa-l relateze a creat o intrebare. Cum avea cunostinta de soarta lui Hitler? Raspunsul a fost gasit foarte usor, cand asa zisul guvern de la Flensburg a fost arestat, toate hartiile au fost confiscate si printre ele au fost gasite mai multe telegrame care au fost transmise intre Donitz si cartirul general a lui Hitler. Ultima telegrama a fost transmisa de Goebbels lui Donitz la 1 mai. In ea era informat ca Hitler a murit "ieri" adica la 30aprilie 1945.
Apropiatii lui Hitler: Donitz, Keitel, Jodl, Speer; pana la 22 aprilei cand acesta a tinut celebra sedinta de stst major, in urma caruia lui Hiler i-a sazut curajul, a cerutcomandatilor sai sa plece afirmand ca el va ramane la Berlin (in perioada (22aprilie-2mai) perioada cea mai neagra pentru aflarea unor raspunsuri care puteau fi date doar de apropiatii lui Hitler, care au cazut in mainile aliatilor rusi. Cu toate acesta rusii au fost primii care au ocupat Berlinul la 2 mai nemaigasind nici o urma a lui Hitler doar a unor oameni mai putin importanti, dar totusi ar fi putut da unele raspunsuri la intrebarile al care rusii nu gaseau raspuns in urma interogarii celor care au parasit Berlinul in 22aprilie au reusit sa ii desmneze pe cei care au ramas in Berlin dupa marele exod din 22aprilie.
Au fost desemnati oameni politici si generali, garda de agenti a lui Hitler din care jumatate a fost evacuata in 22aprilie la Berchtesgaden, unde au fost facuti prizonieri, garzile SS a lui Hitler, asa zisul Fuhrerbegleitskommando.
Cum puteau fi gasiti?acesti oameni au creat o intrebare care a ridicat o problema nu prea mare pentru ca oameni nu dispar si nici nu se evaporeaza nici macar in periadele de catastrofa. Acesti oameni ori mor ori raman in viata o a treia posibilitate nu exista. Daca au murit valoarea lor ca martori sa terminat, dar daca traiesc ei trebuie cautati ori prin lagare daca sunt prizonieri ori prin alte locuri, daca sunt liberi cautati prin registre au fost gasiti 7 martori printre care cel mai insemnat Erich Kempa, ofiterul insarcinat cu transporturile lui Hitler.
Ca urmare a raportului intocmit de catre cei care i-au interogat pe cei care au ramas in Berlin inclusiv Erich Kempa dupa 22aprile au constatat ca Hitler a murit la 30aprilie asa cum a spus Goebbelssi alte ipoteze ale disparitiei sale erau contrare singurei dovezi potitive si nesustinute de absolut nici o proba.
Cririci nu contestau dovezile prezentate, dar sustineau ca exista totusi posibilitatea dea eluda o concluzie atat de categorica, ei sustineau asfel ca trupul neinsufletit care a fost ars nu era a lui Hitler, ci a unei dubluri, schimbat in ultima clipa.
Multi sustineau ca martorii si cei care au intocmit rapotrul au creat o poveste falsa, intentionat preconceputa, care trebuie respinsa in totalitate, si reconstituirea in mod satisfacator a realitatii, ramand loc pentru dezvoltarea nestavilita a oricarei teori ce pare atragatore pentru inventatorul ei.
Adevarul mortii lui Hitler
Hitler a inceput sa isi pregateasca el singur sfarsitul nefiind impuscat, asasinat, sau otravit de vreun tovaras sau dusman. In cusul acelei zile de 30aprilie a primit ultimele stiri din lumea exterioara, faptul ca Mussolini a fost prins de catre partizani si executat - cel care a fost profetul fascismului si partasul crimelor lui Hitler. Fapt care la determinat sa-si grabesca sfarsitul punand prima data sa-i fie ucis cainele apoi si-a otravit secretarele incepand asfel ceremonia de adio, vorbind linstit dand ordin sa i se aduca benzina si cateva momente sa nu fie deranjat .
Dupa dupa un timp Erich Kempa a intrat in camera lui Hitler unde la gasit pe Hitler si pe Eva Braun intr-o balta de sange rezultatul unei sinucideri, apoi a turmat benzina peste cadavrele lor dandu-le foc ca rusii sa nu gaseasca nici o urma a lui Hitler. La urma urmei sa dovedit ca hitler sa sinucis, nu au fost adevarate ipotezele aduse de creatorii de mituri care doreau din agonia lui Hitler sa o prefaca intr-o izbanda.
--------------------------------------------------------------------------------
Atentatul de la Wolfsschanze
Hitler a supravietuit multor atentate de asasinare. Cel mai important a fost cel de pe 20 iulie 1944.
O conferinta importanta, care urma sa marcheze ofensiva sovietica in Galitia, a fost convocata pentru 20 iulie 1944 la Wolfsschanze. Trei zone ale buncarului sunt inconjurate cu retele de sarma ghimpata, dintre care unele, conectate la curent electric, de inalta tensiune. Pentru a intra in fiecare zona, trebuie prezentate legitimatii diferite, care sunt sever controlate. Oberfuhrerul SS Rattemhuberm este seful serviciului de protectie al Fuhrerului. Extrem de bine pazit, Hitler ocupa Wolfsschanze. Conferinta are loc intr-o sala lunga de 10 metri si larga de 5 metri, cu 10 ferestre, toate deschise din cauza caldurii. In mijloc, o masa de lemn masiv, mare si grea, denumita "Masa de harti" lunga de 6 metri si lata de 1.20 metri si cu o grosime de 10 cm.
La 19 iulie, Stauffenberg este convocat la Rostenburg, pentru a doua zi; trebui sa prezinte un raport Fuhrerului si, asa cum anunta Olbricht el pleaca "cu o incarcatura plina".
Joi, 20 iulie, la ora 14:30, Mussolini, refugiat acum in Germania, urma sa faca o vizita la marele cartier general, prietenului sau. Orarul fusese stabilit cu precizie.
Keitel se pregateste sa se indrepte spre "baraca". Stauffenberg se izoleaza pentru moment. Scoate din servieta bomba, care este de fabricatie englezeasca. Aceste bombe, destinate sabotajelor, nu sunt prevazute cu un mecanism de ceas, ce e drept indiscret si revelator, dar care permite o declansare mult mai precisa, decat un procedeu chimic. Pentru declansarea exploziei, la aces tip de bomba, trebuie sparta o mica fiola de sticla, continand un acid; acest acid, ataca firul metalic, care contine percutorul, impiedicandu-l sa loveasca detonatorul si, dupa zece minute, percutorul eliberat provoaca exoplozia.
Cu cele trei degete ale sale, colonelul Claus von Stauffenberg amorseaza bomba, ajutandu-se de un cleste plat. Odata bomba amorsata, el o introduce in servieta. Deci, explozia va avea loc peste 10 minute. Keitel care se teme enorm de orice intarziere in fata Fuhrerului, il cheama cu nerabdare. In trei minute ei ajung la baraca. Ofiterii care urmeaza sa ia parte la conferinta, asteapta in fata usii. Locotenent - colonelul Nicolaus von Below al doilea aghiotant al fuhrerului, ii invita sa intre. Hitler soseste, si conferinta incepe la orele 12:30. Douazeci si cinci de persoane, inclusiv Stauffenberg, se afla in sala.
Intrand, Stauffenberg, l-a informat pe subofiterul de serviciu, la telefon, ca o comunicare urgenta, ii va fi transmisa de la Berlin. Keitel il informeaza pe Hitler ca Stauffenberg va prezenta un raport, privind crearea de noi divizii; Hitler ii intinde mana. Stauffenberg isi pune servieta sub masa cu harti, la dreapta colonelului Brandt. Dupa cateva clipe, el paraseste sala, spre a lua, spune el lui Keitel, o comunicare telefonica de la Berlin, de unde trebuie sa-i vina precizari in vederea completarii raportului.
Servieta pe care o lasase jos se afla la mai putin de 2 metri de fuhrer. Colonelul Brandt, lovindu-se insa de servieta lui Staufferberg cu piciorul, ii schimba locul, ceea ce nu numai ca o indeparteaza de fuhrer, ci o plaseaza astfel incat intre hitper si servieta se afla unul din cele doua socluri de lemn masiv pe care se sprijina masa. Sarmanuol colonel Brandt nu este mai informat acum de ceea ce se va petrece decat fusese in martie 1939, cand i se incredintase in avionul fuhrerului, un pachet cu doua sticle de coniac, in realitate explozivi destinati sa omoare pe toti pasagerii.
La ora 12:42, in timp ce Hitler, in picioare se apleca spre o harta intinsa pe masa, s-a produs explozia.
Generalul Jodl va spune "Am crezut ca o lustra enorma ne-a cazut in cap". Raportul SS-ului asupra atentatului, semnaleaza stricaciuni considerabile: o gaura de 55 centimetri diametru in podeaua care a fost transformata in aschii de marimea chibriturilor; de jur imprejur, solul era rascolit, masa sparta, plafonul crapat; bucati de lemn si de pieleinfipte in perete; printre daramaturi, bucatele mici si foarte mici de piele si metal provenind dintr-o servieta.
Un stenograf a fost facut bucati dupa ce picioarele i-au fost sfaramate. Sunt multi raniti. Colonelul Brandt de la biroul de operatii al statului major general, a servit drept scut fuhrerului. El va muri spre seara. Generalul Korten, sef al staului major, al fortelor militare aeriene, moare a doua zi. Generalul Schmundt, primul aghitant al fuhrerului, va muri din cauza ranilor peste 40 de zile. Au fost deasemenea, raniti grav, generalul Bodenschatz, generalul Scherff, locotenet - colonelul Borgmann. Au fost atinsi mai putin grav, generalul Heusmger, generalul Buhle, contra - amiralul von Puttkomer, capitanul vos Assmann. Alti participanti au fost usor atinsi.
Explozia a aruncat pe ferestre, la cativa metri, doi participanti. Masa de harti, sub care bomba a fost deplasata in ultimul moment, la protejat pe Hitler. Acesta are fata innegrita si parul parlit, plin de praf si aschii de lemn. Pantalonii sunt zdrentuiti, cateva zgarieturi, contuzii si arsuri; cotul drept lovit, bratul partial paralizat, auzul serios afectat de un traumatism al urechii.
Stauffenberg nu avu insa prilejul sa afle acest lucru. Sigur de reusita, alergase pana la pista de aviatie din imediata apropiere si se si alfa in zbor spre Berlin. Acolo il astepta o surpriza neplacuta. Contrar planului stabilit, conspiratorii de la Berlin nu trecusera la actiune. Voiau sa aiba mai intai certitudinea mortii lui Hitler. De aceea, nu lansasera prin radio, proclamatia prin care se anunta moartea fuhrerului si construirea unui nou guvern, in care Beck ar fi devenit seful statului, iar maresalul Witzhben comandant al Wehrmachtului.
Stauffenberg le dadu asigurari, ca Hitler murise, si ii convinse sa treaca la actiune. Se pierduse insa timp pretios, si aceasta intarziere, mai mult decat esecul atentatului, avea sa impiedice reusita puciului.
In timp ce primele ordine porneau spre garnizoane, cativa dintre conspiratori, dintre cei mai de seama, aflara ca Hitler fusese numai usor ranit. Catre orele 15:30, comunicatiile cu Wolfsschanze, pe care un complice al lui Stauffenbrg le taiase in momentul atentatului fusesera restabilite. Din momentul acela, cei mai putini curajosi, au fost cuprinsi de panica. nadajduind sa-si salveze pielea, ei si-au abandonat prietenii si au refuzat sa mai joace rolul pe care-l acceptasera cu cateva zile in urma.
Cei care se aratasera dispusi sa-i sprijine pe conspiratori, in cazul in care actiunea lor ar fi reusit, incercau acum sa-i evite sau chiar sa-i aesteze, asa cum a facut de pilda generalul Fromm. Cu cateva rare exceptii, generalii, pe care dinamismul lui Staunffenberg reusise sa-i insufleteasca o clipa, redevenira ceea ce fusesera defapt in permanenta: niste oportunisti lasi. Cu chiu cu vai, la orele 19:30 feldmaresalul Witzleben, transmise prin radio o telegrama, prin care ordona militarilor sa preia puterea pretutindeni. Acelasi ordin, transmis la orele 13:00, ar fi putut salva situatia de vreme ce Gobbels instiintat de atentat, primise dupa orele 16:00, ordin sa anunte ca Hitler eset nevatamat.
La ora 1:00, Hitler rosteste o cuvantare. El vrea sa vorbeasca cetatenilor si cetatenelor din Germania pentru doua motive mai ales:
"1.Pentru ca voi sa-mi auziti vocea si sa stiti ca sunt eu insumi, nevatamat si sanatos.
2.Pentru a va da precizari in legatura cu o crima care n-are egal in istoria Germaniei.
O foarte mica clica de ofiteri prosti, ambitiosi, fara scrupule, si criminali... a urzit un complot pentru unlaturarea mea si nimicirea, totala a statului major al Wehrmaert-ului.
Bomba pusa de colonelul conte Claus von Stauffenberg a explodat la doi metri de mine. Au fost raniti cativa dintre fidelii mei colaboratori, dintre care unul a murit. Eu insa sunt absolut nevatamat, cu exceptia catorva zgarieturi, contuzii sau arsuri. Consider acest fapt ca o confirmare a misiunii pe care mi-a dat-o providenta...
Chiar in aceste momente in care armatele germane se gasesc angajate in cele mai grele lupte, cam ca si Italia, sa gasit in Germania un mic grup care credea ca poate sa le dea ca in 1918, o lovitura de pumnal pe la spate. Dar, de data aceasta s-au inselat amarnic... Grupul pe care il constituie aceseti uzurpatori este extrem de mic... Ei vor fi exterminati fara mila."
Incepu o represiune sangeroasa. In spatele lui Stauffenberg se aflau cei mai deseama reprezentanti ai corpului de generali fascisti: general-colonelul Beck, feldmaresalul Witzleben, Kiluge, generalii Oster, Fromm si altii, pe scurt, tocmai acei reprezentanti ai militarismului prusac despre care Hitler spusese in momentul in care acaparase puterea: "Daca n-ar fi fost ei, noi n-am fi fost acum aici."
Stauffenberg il chema la Berlin pe Stulpnogel si le anunta conspiratorilor de la Paris esecul. Inainte de a pune receptorul in furca, el a spus: "Usigasii care vin sa ma rapuna sunt deja la usa mea".
Desi atentatul nu a reusit, explozia de la Wolfsschanze a luminat asemenea unui fulger profunda criza politica in care se afla Germania in urma loviturilor nimicitoare date de armata URSS-ului.
|
