INTRODUCERE

Formarea statelor medievale româneşti a fost rezultatul unui îndelung proces istoric. Acesta poate fi urmărită încă din perioada primelor cristalizări ale cnezatelor şi voievodatelor. Situate de o parte şi de alta a Carp aţilor, voievodatele, o dată cu dezvoltarea societăţii, devin tot mai puternice şi întinse, evoluând spre voievodatul unic. Această evoluţie a civilizaţiei româneşti unitare a fost întreruptă de cucerirea Transilvaniei de către regatul maghiar şi încetinită de presiunea asupra cnezatelor şi voievodatelor de la sud şi est de Carpaţi. În interiorul arcului carpatic, ccerirea maghiară nu a putut să înlăture forma de organizare a autohtonilor – voievodatul – care s-a menţinut chiar ţn condiţiile ţn care puterea era deţinută de feudalii străini.
Organizarea statului feudal în istoria noastră s-a înfăptuit n forma voievodatului, însă nu într-un voievodat unic, ci în unităţi statale, conduse de voievozi. Întemeierea statelor medievale Ţara Românească şi Moldova s-a realizat şi cu aportul românilor din Transilvania, care, presaţi de politica regală, se orientează spre fraţii lor de aceeaşi limbă şi credinţă. Acest proces a fost favorizat de factorii interni (dezvoltarea economică, socială şi politică) şi de condiţiile politice existente atunci în Europa, când statele mari, adevărate conglomerate de popoare, evoluau spre statul feudal cu o bază etnică, aşa cum l-au cunoscut şi Ţările Române. Alături de factorii interni hotărâtori şi de evoluţia generală politică europeană, decăderea puterii tătarilor, stingerea dinastiei arpadiene până la venirea dinastiei de Anjou (1308) favorizează formarea statelor medievale româneşti.
Organizarea voievodatului Transilvaniei şi întemeierea statelor medievale Ţara Românească, Moldova şi Dobrogea oglindesc civilizaţia unitară creată pe teritoriul ţării noastre.
Apariţia şi organizarea voievodatului Transilvaniei este rezultatul cristalizării relaţiilor feudale pe teritoriul de astăzi al patriei noastre. Voievodatul, ca organizare a puterii centrale, este o instituţie specifică statelor medievale româneşti, o creaţie care îşi are începuturile în secolul al IX-lea. Formarea voievodatului Transilvaniei reprezintă unificarea formaţiunilor prestatale, cunoscute în secolul al IX-lea – al X-lea, sub autoritatea unui voievod. Acest proces de unificare cunoaşte două etape: una a voievodatelor româneşti şi a doua, care începe o dată cu cucerirea Transilvaniei de către regalitatea maghiară.
Formarea statului medieval Ţara Românească s-a desfăşurat de-a lungul unei perioade istorice care îşi are începuturile în primele cristalizări ale formaţiunilor prestatale menţionate de Diploma ionaiţilor (1247). Ea nu s-a înfăptuit dintr-o dată, ci treptat, pe măsură ce se dezvolta civilizaţia românească pe drumul feudalismului şi se consolidau cnezatele şi voievodatele în luptă cu puterile străine.
Procesul istoric al întemeierii statului moldovean a fost favorizat de unii factori externi printre care slăbirea dominaţiei tătare, ca urmare a luptei defăşurate de Ungaria, Polonia, Ţara Românească. Slăbirea puterii tătarilora însemnat şi înlăturarea unor piedici din calea comerţului răsăritean care putea străbate de acum nestingherit Moldova.
„Constituite în cursul secolului al XIV-lea şi consolidate prin crearea instituţiilor neatârnării, cele două state româneşti îşi dezvoltă organizarea internă, îşi afirmă interesele vamale şi comerciale în raport cu politica comercială a celorlalte puteri, îşi fixează marile opţiuni de politică externă. State independente, cu o neatârnare câştigată prin lupte îndelungate, Ţara Românească şi Moldova erau pregătite să înfrunte noile mari încercări care aveau să ameninţe în deceniile şi secolele următoare existenţa lor statală”

Şerban Papacostea-Geneza statului în evul mediu românesc, 1988

Secolul al XI-lea marchează şi formarea statului feudal dobrogean, pe baza dezvoltăriii formaţiunilor prestatale existente în această provincie încă din secolul al X-lea (stăpânirea lui Jupan Dimitrie). Procesul de cristalizare, viaţa economică prosperă, simalată de marele comerţ european, influenţele bizantine care se exercită, din nou, în secolul al X-lea, contribuie la cristalizarea statală.