coif de aur de la Poiana Coţofeneşti

"Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de râzboaie dese, Burebista, bărbat get, l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, cumpătare şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani. Căci trecând plin de îndrăzneală Dunărea şi jefuind Tracia, până în Macedonia şi Illiria, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a-ntregul pe boii care aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisici. Spre a ţine în ascultare poporul, el şi-a luat ajutor de la Deceneu...Ca o dovadă pentru ascultarea pe care i-o dădea este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin. Cât despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei răscoale, mai nainte ca romanii să apuce să trimită o armată împotriva lui. Urmaşii acestuia la domnie s-au dezbinat, fărâmiţând puterea în mai multe părţi" (Strabo, VII, 3 11)

"Oraşul boristeniţilor (Olbia) nu mai are o mărime potrivită pentru vechea sa glorie, din pricina deselor cuceriri şi războaie. Deoarece este aşezat de atâta vreme în mijlocul barbarilor şi chiar în mijlocul celor mai războinici, (oraşil) este mereu hărţuit de războaie şi a fost adeseori cucerit. Ultima şi cea mai îndelungată cucerire (se spune că a avut loc) nu mai departe de acum o suta cincizeci de ani. Geţii au luat atât oraşul Boristene, cât şi alte cetăţi aşezate pe ţărmuli Pontului Stâng, până la Apollonia"

(Dio Chrysostomus, Discursuri, XXXVI, 4 )

"Pe când (Crasus) înfăptuia acesta, îl chemă în ajutor pe Rholes, care se afla în luptă cu Dapyx; regele unor geţi. Crassus porni să-l ajute. El aruncă cavaleria vrăjmaşilor peste pedestrimea lor. Înspăimântându-i şi pe călăreţi în felul acesta, nu mai dădu nici o luptă, ci făcu un mare măcel în rândul unora şi ale altora, care fugeau. Apoi îl împresură şi pe Dapyx, refugiat într-o fortăreaţă. Unul din cei aflaţi în fortăreaţă îl salută de pe zid în limba greacă, intră în vorbă cu el şi hotărî să-i predea fortăreaţa. prinşi în felul acesta, barbarii porniră unii împotriva altora. Dapyx şi mulţi alţii îşi găsiră moartea. Crassus prinse de viu pe fratele acestuia, însă nu numai că nu i-a făcut nici un rău, ba chiar i-a dat drumul... A pornit apoi împotriva Genuclei, cea mai puternică întăritură a statului Lui Zyraxes, căci auzise că se află acolo steagurile luate de bastarni de la Gaius Antonius lângă cetatea istrienilor. Asediind Genucla - în acelaşi timp de pe uscat şi de pe Istru, deoarcere era durată lângă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală. deşi Zyraxes nu era de faţă. Iată cele săvârşite de Crassus la geţi" (Cassius Dio, LI, 26)

"Iar după moarta lui Deceneu, ei au avut aproape în aceeaşi veneraţie pe Comosicus, fiidncă era tot aşa de iscusit. Acesta era considerat la ei ca şi rege şi ca preot suprem şi ca judecător, datorită priceperii sale, şi împărţea poporului dreptate ca ultimă instanţă. Părăsind şi acesta viaţa, s-a urcat pe tron, ca rege al geţilor, Coryllus, care a cârmuit timp de patruzeci de ani popoarele sale în Dacia... Această ţară, aşezată în faţa Moesiei, dincolo de Dunăre, este înconjurată de o cunună de munţi, având numai două intrări - una pe la Boutae, alta pe la Tapae..." (Iordanes, Getica, 73-74 ).

 

Web www.istoriaro.3x.ro